Despre disparitie

 Este ciudat cum toti amintim in diferite contexte / discutii ca la un moment dat te stingi si parasesti lumea aceasta. Si mai ciudat este ca, la astfel de discutii, afirmi sus-si-tare ca esti constient de fenomenul mai sus pomenit. Adevarul adevarat: si eu eram in aceeasi manifestare lingvistica la o discutie care ajungea la subiectul moarte. Probabil ca eram unul dintre cei mai vocali, afirmand ca mi-am insusit gandul infam.
 Socul a venit acum aproximativ un an, cand, dupa ce am intrat (mai mult sau mai putin) in ceea ce inseamna sector medical, am avut ocazia sa povestesc cu diferite persoane in etate. Dar, pentru ca povestile sunt povesti si pot sa iti ofere doar anumite informatii despre sentimentele celui care trece printr-o anume situatie, pot sa spun ca a trebuit sa asist la o moarte. Si o sa iti spun doar atat. Persoana respectiva, in 40 de minute a murit. PUNCT. Nimic mai mult.
 Atunci cand vezi asa ceva, in prima faza, nu te gandesti la mare lucru. Probabil ca incerci tot felul de sentimente si senzatii, care-mai-de-care-mai ciudate si intense. Ok. Dar, dupa ce gandirea isi reintra total in drepturi am inceput sa ma constientizez urmatoarele lucruri pe care, poate pana atunci, nu le-am constientizat.
Persoana respectiva, nu mai poate sa faca nimic, nu mai poate sa simta nimic.
 Acum imagineaza-ti lucrul pe care il adori, imagineaza-ti gustul dupa care esti innebunit si imagineaza-ti perechea de buze pe care nu te mai saturi sa o saruti. Ai reusit? Bun. Si acum gandeste-te la urmatorul fapt: In 40 de minute nu le mai poti simti, vedea sau trai.
 Nu vreau sa fiu tragic, nu vreau sa fiu dramatic si nici fatalist. Vreau sa spun doar ca, poate, desi sustii ca esti constient ca la un moment dat vei muri, nu stiu daca chiar intelegi lucrul asta. Persoana respectiva, in 40 de minute nu a putut sa mai beau o bere, sa mai fumeze o tigara, sa-si mai sarute sotul si nici sa mai simta aerul cald de vara. Dupa ce vezi lucrurile asa, poate te gandesti mai bine inainte de a-ti pierde viata uitandu-te ce a facut toata lumea pe facebook, cautand sa "produci " bani sau pierzandu-ti timpul in incercarea de a-ti cumpara masina pe care o are nu stiu ce star de pe la Hollywood. Poate ar trebui sa te gandesti ce senzatie nu ai incercat pana acum si pe care, poate, de maine in-colo, sau de saptamana viitoare sau de anul viitor nu o s-o mai poti avea niciodata.
 Du-te si traieste. Si nu vreau sa-ti dau lectii dar vreau sa-ti spun ca, in mai putin de o ora poti sa pierzi tot! Adica TOT. Asa ca lasa de-o-parte depresiile cu "iubitu / iubita m-a parasit", invidiile pentru masina lui Georgica de peste drum sau istericalele care pornesc de la banii insuficienti. Frate....Traieste si doar atat.

Exprima-te, deci TACI!

 De cate ori nu ai patit sa fii pus in situatia de a fi interogat (nu de politie) in legatura cu diversele optiuni pe care le ai? Ei bine, de fiecare data cand mi s-a dat sansa sa imi spun parerea asupra unui lucru afisam un zambet de multumire si incepeam sa ma exprim. Nu de alta, dar, cel cu care socializam, imi cerea expres sa ma exprim. Astepta acest lucru. Pana acum ceva timp, logica imi spunea ca o parere trebuie transmisa liber si fara echivoc. Cand spui ceva in care crezi nu ai nevoie de limite care sa iti ofere confortul de a nu "iesi" din zona apreciata de majoritate. Ei bine.... A trecut mult timp pana sa-mi dau seama cat eram de pueril in gandire. Am inteles ca atunci cand cineva iti spune sa te exprim iti CERE sa o faci asa cum se asteapta el. Sa spui ceea ce vrea el sa auda.
 Poate ca imi vei arunca in fata urmatoarea afirmatie : "In grupul in care ma invart eu, lumea accepta parerea mea sincera si nu imi judeca optiunile indiferent de felul lor."
Serios?
 Du-te si spune-le prietenilor tai greselile lor cele mai mari  si cum s-au facut de ... in momentele acelea. Ba mai bine. Du-te si spune-i iubitei tale (asta daca ai una) ce parere ai despre ea cu adevarat. Fara ascunzisuri si ocolisuri. Fii sincer cu domnisoara / doamna. Spune-i cat de mult o iubesti, dar, cu toate astea, daca nu invata sa se miste in pat cat de repede vei visa mereu sesiunea de la bordelul din The Red District. De ce nu mergi sa-i spui sefului tau cat de mult "iubesti" sa te trezesti in fiecare dimineata pentru a veni la servici si ca daca ar fi dupa tine ai vrea sa schimbi ora de incepere a lucrului undeva pe la 12:30 - 13:00.
 Serios. Exprima-te! Esti liber sa o faci! De fapt, exprimarea este inghititul in sec si tacerea. Da... Mai bine taci!