Nu respect functia - Respect omul

 Sunt tipul de persoana care nu vrea nicicum sa faca pace cu sistemul impus de comunitatea in care traiesc. Ma plimb pe strada, cu castile in urechi, fredonand ritmurile din timpane, imi place sa ma plimb - nu cu masina ci perpedes - si mai ales, imi place sa zambesc. Si zambesc al dracului de mult. Mai ales la servici unde sunt fata-in-fata cu clientii. Serios, de ce nu ai zambi? Poate nu te ajuta dar de stricat sigur nu strica. Ei bine, toate "apucaturile" mai sus-amintite ma fac sa fiu, intr-un sato-oras precum Zalaul, un nebun perfect internabil.
 Lamurit fiind ca nu am nimic de a face cu "comportamentul agreeat" iti poti da seama ca nu am sa ma inclind politeturilor "impuse" de o functie, un nume sau o titulatura de "al mai tare da' pe nu stiu unde".
 Asa deci si prin urmare. Nu ma prea intereseaza ca esti doctor, asistent, politist, jandarm, deputat. Ba chiar mi se falfaie daca esti presedinte sau prim-ministru. Vei avea acelasi tratament din partea mea. Nu te voi respecta nici pentru faptul ca mamica sau taticul au bani si nici pentru ca sti da bine cu pumnii si picioarele. Nu iti voi deschide mai repede usa daca esti frumoasa si bine imbracata. Nu te voi respecta pentru niiciuna dintre cauzele sus-consemnate. Te voi respecta pentru OMUL / INDIVIDUL care esti.
 Am demonstrat de foarte multe ori si daca mai trebuie voi mai demonstra ca nu-mi poti cumpara respectul (sau daca a-i putea nu cred ca dispui de atatea lichiditati) si nici nu imi poti induce un respect prin frica. Dar poti sa imi demonstrezi calitatile tale. Atunci mai vorbim.
 Cat despre faptul ca varsta atrage respectul dupa sine.... FUCK OFF!!!!!! Nu ma lua cu fasaieli de genul ca ar trebui sa te respect pentru anii de munca pe care i-ai prestat. Sa stii, oricare a-i fii tu, ca te apreciez pentru faptul ca te-ai spetit "n" ani. Dar, atata timp cat eu fac parte din clasa muncitoare si prin impozitele pe care eu le platesc pensia ta poate fi ridicata luna de luna, iti cer tie sa ma respecti.
 Poate ca ar trebui sa dam respect individului nu aparentelor. Altfel, in cativa ani, vom ajunge viitori cersetori cu palate si masini de lux. Nu de alta, dar cred ca este foarte bine sa platesti, lunar, un salar intreg, pentru masina din fata cocioabei. Masina iti aduce respect nu? Din punctul meu de vedere ce ti-ar castiga respectul meu ar fi o funie groasa, infasurata de gat.

M-ai inselat si ma vei insela.

Ea: "M-ai inselat! esti un porc, nesimtit. Cum ai putut face asa ceva (lacrimile de rigoare). Eu am plecat si habar nu ai ce ai pierdut!"

 Monolog clasic. Tragedie umana bine-cunoscuta. Si totusi ceva lipseste din spusele Ei. Intrebarea pe care ii este frica sa o adreseze. Stie ca daca iti va da sansa sa raspunzi, s-ar putea sa constientizeze greselile pe care le-a facut in relatia pe care o aveati. Din punctul ei de vedere era perfect....Dar din al tau? De fapt te-a intrebat de-a lungul timpului cum iti doresti sa se imbrace, cum doresti sa iti vorbeasca, ce iti doresti intre cearsafuri? Poate ca nu. Si acum....Acum tot ea are tupeul sa puna toata vina pe tine. Pe un barbat cu dorinte nesatisfacute si asteptari pe care nimeni nu le-a luat in seama. Da...da. Stiu ce imi vei reprosa domnisoara/doamna. Stiu ca putea sa vorbeasca mai mult. Sa se exprime. Usor de spus. Te-ai gandit ca, poate, candva, a incercat sa-ti vorbeasca despre standardele lui de relatie, iar tu ai inceput sa pui botic sau sa ii explici faptul ca, daca nu ii convine iubirea pe care tu i-o daruiesti, poate linistit sa mearga la alta. Asta a facut. Tinea la tine si poate te iubea. Totusi a preferat sa isi satisfaca cele mai ascunse dorinte (si aici nu vorbesc doar de cele sexuale) cu cineva care a fost in stare sa il asculte. Dansa, ce-a de-a treia, era doar asa...de umplutura intr-o relatie care ajunsese pe o linie dreapta. Un foc fara valvataie. Oricum stii si tu, nu mai erau scanteile acelea....Dar tu ii ofereai iubire. Asta era de-ajuns. Nu? Ei bine, raspunsul la intrebare te-a lovit direct in fata.
 Stai linistita nu toti inselam. Daca primim de ceea ce avem nevoie suntem fideli (cu exceptia cazurilor de frustrati care vor sa-si demonstreze cat de buni sunt ei). Dar voi, printese pentru care a oferi iubire - un concept, nu o senzatie - sunteti sigure ca nu trebuie mai mult de atat. Pai daca sta asa problema nu va mai mirati de ce va inselam...nu cu una ci cu o duzina. Nu avem nevoie de o mama. Avem nevoie de o iubita/sotie, asa cum si voi aveti nevoie de un protector, cineva care sa va inteleaga, cineva care sa va asculte, cineva care sa va suporte in zilele alea ale lunii si enumeratia ar putea continua. Daca stau sa ma gandesc fiecare avem asteptari. Daca noi va intrebam si va ascultam fiind intelegatori cu cerintele voastre voi de ce nu puteti face la fel. Incetati sa fiti printese si deveniti ceea ce sunteti cu adevarat. Oameni. Fiinte care pot fi inlocuite, parasite si inselate. Cat despre ultima parte a monologului mai sus-amintit...Stim ce am pierdut. Stiam de cand am inceput sa polenizam si alte flori. Iubire ne va oferi si alta. Dar, poate ca ea ne va asculta. Daca nu un alt monolog, o alta tragedie umana.

Imi doresc - Aberatie matematico - sentimentala

- In scoala generala, am detestat matematica

- In liceu am detestat matematica

 - In facultate nici nu m-am atins de ea

- Am ajuns sa IMI DORESC sa traiesc intr-o lume in care logica matematica sa aiba valoare. Pana si in plan metaforic.

 Imi doresc sa traiesc intr-o lume in care 1+0 = 1. Din pacate, mai nou, 1+0 = 0, pentru ca un 0 este mai apreciat decat o valoare, fie ea cat de mica. De multe ori imi doresc sa fiu o dreapta paralela fata de linia ce reprezinta o societate aberanta. Dar, de cele mai multe ori, ma trezesc ca dreapta pe care o schitez, devine, din ce-in-ce mai mult, inghitita de planul murdar al comunitatii in care traiesc. Si sincer, imi doresc sa nu ma intersectez cu atat de multe linii punctate a caror destinatie este improbabila si inexacta. Imi doresc sa nu mai fiu captiv intr-o sfera, unde, oricat m-as invarti in plan sau in spatiu sa existe probabilitatea de a reveni in acelasi punct de plecare, in centrul unui cerc doar cu forma dar fara volum. Sunt satul de atat de multe ecuatii sociale, pline de necunoscute, cu foarte putine elemente stiute in care poti avea incredere.
 Si totusi imi doresc sa fiu necunoscuta din viata ta (oricine ai fi tu). Oricum sunt sigur de existenta ecuatiei a carei rezultat este numarul perfect, un semn modest al infinitului, in care te poti invarti fara sa te plictisesti. Si, chiar daca faci acelasi traseu, din nou si din nou, ramai surprins de complexitatea logica a acestui (in)semn. Asa cum am spus, de multe ori, imi doresc sa fiu o dreapta paralela dar acum, cand vine vorba despre tine, imi doresc sa fiu perpendicular pe axa sufletului tau, puctul de pornire a sferei tale si punctul de final al segmentului tau de aventuri nesfarsite prin sfera necunoscutelor.

 Aceasta este aberatia mea, si vreau sa fie luata exact ca o aberatie, nimic mai mult.

Sunt Old School

 Sunt Old School sau pentru cei care ma vor acuza de folosirea englezismelor, sunt de Moda Veche. Recunosc, inca mai port amprenta generatiei in care m-am nascut, am copilarit si m-am maturizat (nu ca as fi ajuns la o maturitate completa). Din pacate, mai nou, vad cum amprenta unei generatii se transforma intr-un stigmat pentro o alta care doreste sa cucereasca lumea. 

 Si totusi, ma mandresc cu faptul ca pentru unii am devenit perimat, imbatranit sau fumat. Ma mandresc ca fac parte din generatia care stia, la adolescenta, sa zambeasca pe strada. Nu pentru ca era cool ci pentru ca erai adolescent si, de fapt, ce iti pasa tie... La 17 - 18 ani nu aveam de rezolvat probleme importante (poate doar cele de matematica sau fizica) si nu eram ocupati cu altceva, decat cu plimbarile, sportul sau invatatul. Sunt old school pentru ca, in viziunea mea, sexul este o arta, o conexiune pe care o ai cu o persoana care te atrage din mai multe puncte de vedere. A... da si se face in casa sau in locuri intime si curate. Nu in buzile infecte, pline de borali si pisat al unor cluburi. Sunt invechit, pentru ca felatiile (daca existau) nu se faceau in parcuri pe banci insalubre, in momentul in care nu stiai daca domnisoara care era in genunchi mai constientizeaza ceva. Sunt invechit pentru ca, la 19 ani stiam sa ma distrez si fara sa trag tot felul de porcarii pe nas si fara sa fumez niste plante de pe marginea drumului stropite cu tot felul de substante ciudate. Sunt perimat pentru ca, cel putin in cazul meu, o privire atenta in ochii persoanei de sex opus se sfarsea cu un sarut si nu cu o intrebare "De ce te uiti asa? Sunt murdara pe fata?" Sunt fumat pentru ca, atunci cand doream sa vorbesc cu iubita / prietena etc o sunam, sau, in cel mai rau caz, trimiteam un mesaj. Nu intram pe Facebook-ul de pe telefon. Adica vroiam sa comunic....sa vorbesc. Sunt mancat de molii, pentru ca atunci cand eram invitat la cineva si doream sa fiu acompaniat imi ceream voie. 

 Da...fac parte dintr-o generatie invechita si tampita care nu folosea citate filozofice despre dragoste si durere sufleteasca cand a incheiat o relatie de o luna. Fac parte din generatia careia nu ii era rusine sa-si etaleze sentimentele pe strada si isi accepta varsta, fara sa braveze, dorind sa devina niste putoi maturi. Stiam sa ne respectam chiar atunci cand eram beti si nu ne dadeam cu sticle in cap pentru orice domnisoara cu fusta pana in cur care se labarta pe ringul de dans. Stiam sa respectam profesorii si ne era frica de mustrarea in fata clasei sau de rusinea pe care ne-o aducea o "bataie de joc inteligenta". Si mai ales, fac parte din generatia care stie insemnatatea cuvintelor folosite. 

 Sunt invechit, perimat si mancat de molii. Si ma mandresc cu asta. 

Penibil....

 De multe ori ma intrebam cand intra, cu adevarat, o femeie in penibil. Cand schimba partenerul de mai multe ori pe saptamana.... Mai, nu cred. Poti sa spui ca este dama de companie, dar nu penibila. Cand bea mai mult decat trebuie? Nici atunci. Poate ca a scapat un pic de sub control. I s-a intamplat odatat dar nimic mai mult. Cand se foloseste de, vezi Doamne, feminitate ca sa obtina orice? Ute un raspuns corect. Si, din multele situatii care-mai-de-care-mai ciudate cred ca aici tu, purtatoare de 2 in buletin, poti sa intrii sub influenta penibilului.
 Probabil ca multi ar cadea in capcana ei, ar face ceea ce le-ar spune domnita, poate-poate va iesi ceva de care hormonii se vor bucura. Si totusi, de ce sa te folosesti de feminitatea ta pentru un pahar in plus? Cat de injosita trebuie sa te simti atunci cand el, cel care sta si consuma la bar, iti da o licoare bahica pentru ca "poate-poate" va iesi ceva in seara respectiva. Dar sa trecem si peste asta. Sa spunem ca pana acum ti-a mers asa si ai reusit sa obtii, de la frustrati, obsedati si doritori de relatii sexuale tot ce ti-ai dorit. Te-ai gandit vre-odata ca poate, la un moment dat, dai de cineva care, in povestile dintre cearsafuri a dat peste femei care i-au oferit orice. Cum ar putea o "pisiceala" de copila sa-l convinga sa faca ceva? Te-ai gandit, domnisoara cu eticheta ieftina, ca acum este momentul cand situatia penibila in care te afli atinge cote maxime?
 Daca este un domn, probabil iti va zambi discret si iti va intoarce spatele aratandu-ti partea cu care merita sa vorbesti. Dar daca nu este.... Ce se va intampla cu tine? Nimic mare lucru. Vei fi doar ridiculizata, pusa la rang de virginica fara experienta si viitoare opritoare de tiruri. Si imi vei spune ca tu vei ajunge sus, ca vei sti cum sa il influentezi pe acel administrator de firma sa iti plateasca masina, casa si salar. Pentru asta iti trebuie  un pic de fler, iscusinta si inteligenta. Iar tu, cea care iti vinzi farmecele la fiecare colt de bar, vei ramane aceeasi. O purtatoare de 2 in buletin, intr-o situatie penibila, cu rang de mahala. Dar, din pacate pentru tine, acum te vei uita pe sub genele acelea lungi, nu la domnul care iti intoarce spatele ci la cel care iti spune: "mai repede....trebuie sa descarc marfa asta".
 Penibilitate.....Ramane la latitudinea ta.

Despre disparitie

 Este ciudat cum toti amintim in diferite contexte / discutii ca la un moment dat te stingi si parasesti lumea aceasta. Si mai ciudat este ca, la astfel de discutii, afirmi sus-si-tare ca esti constient de fenomenul mai sus pomenit. Adevarul adevarat: si eu eram in aceeasi manifestare lingvistica la o discutie care ajungea la subiectul moarte. Probabil ca eram unul dintre cei mai vocali, afirmand ca mi-am insusit gandul infam.
 Socul a venit acum aproximativ un an, cand, dupa ce am intrat (mai mult sau mai putin) in ceea ce inseamna sector medical, am avut ocazia sa povestesc cu diferite persoane in etate. Dar, pentru ca povestile sunt povesti si pot sa iti ofere doar anumite informatii despre sentimentele celui care trece printr-o anume situatie, pot sa spun ca a trebuit sa asist la o moarte. Si o sa iti spun doar atat. Persoana respectiva, in 40 de minute a murit. PUNCT. Nimic mai mult.
 Atunci cand vezi asa ceva, in prima faza, nu te gandesti la mare lucru. Probabil ca incerci tot felul de sentimente si senzatii, care-mai-de-care-mai ciudate si intense. Ok. Dar, dupa ce gandirea isi reintra total in drepturi am inceput sa ma constientizez urmatoarele lucruri pe care, poate pana atunci, nu le-am constientizat.
Persoana respectiva, nu mai poate sa faca nimic, nu mai poate sa simta nimic.
 Acum imagineaza-ti lucrul pe care il adori, imagineaza-ti gustul dupa care esti innebunit si imagineaza-ti perechea de buze pe care nu te mai saturi sa o saruti. Ai reusit? Bun. Si acum gandeste-te la urmatorul fapt: In 40 de minute nu le mai poti simti, vedea sau trai.
 Nu vreau sa fiu tragic, nu vreau sa fiu dramatic si nici fatalist. Vreau sa spun doar ca, poate, desi sustii ca esti constient ca la un moment dat vei muri, nu stiu daca chiar intelegi lucrul asta. Persoana respectiva, in 40 de minute nu a putut sa mai beau o bere, sa mai fumeze o tigara, sa-si mai sarute sotul si nici sa mai simta aerul cald de vara. Dupa ce vezi lucrurile asa, poate te gandesti mai bine inainte de a-ti pierde viata uitandu-te ce a facut toata lumea pe facebook, cautand sa "produci " bani sau pierzandu-ti timpul in incercarea de a-ti cumpara masina pe care o are nu stiu ce star de pe la Hollywood. Poate ar trebui sa te gandesti ce senzatie nu ai incercat pana acum si pe care, poate, de maine in-colo, sau de saptamana viitoare sau de anul viitor nu o s-o mai poti avea niciodata.
 Du-te si traieste. Si nu vreau sa-ti dau lectii dar vreau sa-ti spun ca, in mai putin de o ora poti sa pierzi tot! Adica TOT. Asa ca lasa de-o-parte depresiile cu "iubitu / iubita m-a parasit", invidiile pentru masina lui Georgica de peste drum sau istericalele care pornesc de la banii insuficienti. Frate....Traieste si doar atat.

Exprima-te, deci TACI!

 De cate ori nu ai patit sa fii pus in situatia de a fi interogat (nu de politie) in legatura cu diversele optiuni pe care le ai? Ei bine, de fiecare data cand mi s-a dat sansa sa imi spun parerea asupra unui lucru afisam un zambet de multumire si incepeam sa ma exprim. Nu de alta, dar, cel cu care socializam, imi cerea expres sa ma exprim. Astepta acest lucru. Pana acum ceva timp, logica imi spunea ca o parere trebuie transmisa liber si fara echivoc. Cand spui ceva in care crezi nu ai nevoie de limite care sa iti ofere confortul de a nu "iesi" din zona apreciata de majoritate. Ei bine.... A trecut mult timp pana sa-mi dau seama cat eram de pueril in gandire. Am inteles ca atunci cand cineva iti spune sa te exprim iti CERE sa o faci asa cum se asteapta el. Sa spui ceea ce vrea el sa auda.
 Poate ca imi vei arunca in fata urmatoarea afirmatie : "In grupul in care ma invart eu, lumea accepta parerea mea sincera si nu imi judeca optiunile indiferent de felul lor."
Serios?
 Du-te si spune-le prietenilor tai greselile lor cele mai mari  si cum s-au facut de ... in momentele acelea. Ba mai bine. Du-te si spune-i iubitei tale (asta daca ai una) ce parere ai despre ea cu adevarat. Fara ascunzisuri si ocolisuri. Fii sincer cu domnisoara / doamna. Spune-i cat de mult o iubesti, dar, cu toate astea, daca nu invata sa se miste in pat cat de repede vei visa mereu sesiunea de la bordelul din The Red District. De ce nu mergi sa-i spui sefului tau cat de mult "iubesti" sa te trezesti in fiecare dimineata pentru a veni la servici si ca daca ar fi dupa tine ai vrea sa schimbi ora de incepere a lucrului undeva pe la 12:30 - 13:00.
 Serios. Exprima-te! Esti liber sa o faci! De fapt, exprimarea este inghititul in sec si tacerea. Da... Mai bine taci!