M-ai inselat si ma vei insela.

Ea: "M-ai inselat! esti un porc, nesimtit. Cum ai putut face asa ceva (lacrimile de rigoare). Eu am plecat si habar nu ai ce ai pierdut!"

 Monolog clasic. Tragedie umana bine-cunoscuta. Si totusi ceva lipseste din spusele Ei. Intrebarea pe care ii este frica sa o adreseze. Stie ca daca iti va da sansa sa raspunzi, s-ar putea sa constientizeze greselile pe care le-a facut in relatia pe care o aveati. Din punctul ei de vedere era perfect....Dar din al tau? De fapt te-a intrebat de-a lungul timpului cum iti doresti sa se imbrace, cum doresti sa iti vorbeasca, ce iti doresti intre cearsafuri? Poate ca nu. Si acum....Acum tot ea are tupeul sa puna toata vina pe tine. Pe un barbat cu dorinte nesatisfacute si asteptari pe care nimeni nu le-a luat in seama. Da...da. Stiu ce imi vei reprosa domnisoara/doamna. Stiu ca putea sa vorbeasca mai mult. Sa se exprime. Usor de spus. Te-ai gandit ca, poate, candva, a incercat sa-ti vorbeasca despre standardele lui de relatie, iar tu ai inceput sa pui botic sau sa ii explici faptul ca, daca nu ii convine iubirea pe care tu i-o daruiesti, poate linistit sa mearga la alta. Asta a facut. Tinea la tine si poate te iubea. Totusi a preferat sa isi satisfaca cele mai ascunse dorinte (si aici nu vorbesc doar de cele sexuale) cu cineva care a fost in stare sa il asculte. Dansa, ce-a de-a treia, era doar asa...de umplutura intr-o relatie care ajunsese pe o linie dreapta. Un foc fara valvataie. Oricum stii si tu, nu mai erau scanteile acelea....Dar tu ii ofereai iubire. Asta era de-ajuns. Nu? Ei bine, raspunsul la intrebare te-a lovit direct in fata.
 Stai linistita nu toti inselam. Daca primim de ceea ce avem nevoie suntem fideli (cu exceptia cazurilor de frustrati care vor sa-si demonstreze cat de buni sunt ei). Dar voi, printese pentru care a oferi iubire - un concept, nu o senzatie - sunteti sigure ca nu trebuie mai mult de atat. Pai daca sta asa problema nu va mai mirati de ce va inselam...nu cu una ci cu o duzina. Nu avem nevoie de o mama. Avem nevoie de o iubita/sotie, asa cum si voi aveti nevoie de un protector, cineva care sa va inteleaga, cineva care sa va asculte, cineva care sa va suporte in zilele alea ale lunii si enumeratia ar putea continua. Daca stau sa ma gandesc fiecare avem asteptari. Daca noi va intrebam si va ascultam fiind intelegatori cu cerintele voastre voi de ce nu puteti face la fel. Incetati sa fiti printese si deveniti ceea ce sunteti cu adevarat. Oameni. Fiinte care pot fi inlocuite, parasite si inselate. Cat despre ultima parte a monologului mai sus-amintit...Stim ce am pierdut. Stiam de cand am inceput sa polenizam si alte flori. Iubire ne va oferi si alta. Dar, poate ca ea ne va asculta. Daca nu un alt monolog, o alta tragedie umana.