- In scoala generala, am detestat matematica
- In liceu am detestat matematica
- In facultate nici nu m-am atins de ea
- Am ajuns sa IMI DORESC sa traiesc intr-o lume in care logica matematica sa aiba valoare. Pana si in plan metaforic.
Imi doresc sa traiesc intr-o lume in care 1+0 = 1. Din pacate, mai nou, 1+0 = 0, pentru ca un 0 este mai apreciat decat o valoare, fie ea cat de mica. De multe ori imi doresc sa fiu o dreapta paralela fata de linia ce reprezinta o societate aberanta. Dar, de cele mai multe ori, ma trezesc ca dreapta pe care o schitez, devine, din ce-in-ce mai mult, inghitita de planul murdar al comunitatii in care traiesc. Si sincer, imi doresc sa nu ma intersectez cu atat de multe linii punctate a caror destinatie este improbabila si inexacta. Imi doresc sa nu mai fiu captiv intr-o sfera, unde, oricat m-as invarti in plan sau in spatiu sa existe probabilitatea de a reveni in acelasi punct de plecare, in centrul unui cerc doar cu forma dar fara volum. Sunt satul de atat de multe ecuatii sociale, pline de necunoscute, cu foarte putine elemente stiute in care poti avea incredere.
Si totusi imi doresc sa fiu necunoscuta din viata ta (oricine ai fi tu). Oricum sunt sigur de existenta ecuatiei a carei rezultat este numarul perfect, un semn modest al infinitului, in care te poti invarti fara sa te plictisesti. Si, chiar daca faci acelasi traseu, din nou si din nou, ramai surprins de complexitatea logica a acestui (in)semn. Asa cum am spus, de multe ori, imi doresc sa fiu o dreapta paralela dar acum, cand vine vorba despre tine, imi doresc sa fiu perpendicular pe axa sufletului tau, puctul de pornire a sferei tale si punctul de final al segmentului tau de aventuri nesfarsite prin sfera necunoscutelor.
Aceasta este aberatia mea, si vreau sa fie luata exact ca o aberatie, nimic mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu